Ansamblul Brâncovenesc Potlogi

Construit de domnitorul Constantin Brâncoveanu în anul 1689, Palatul Brâncovenesc de la Potlogi reprezintă cel mai autentic şi mai preţios monument de arhitectură civilă românească medievală, deoarece păstrează nealterate înfăţişarea şi proporţiile iniţiale. Planul palatului este expresiv, îmbinând rolul de locuinţă cu cel de reşedinţă domnească somptuoasă – subliniat prin creşterea numărului şi dimensiunilor camerelor cu destinaţie aulică şi prin sporirea bogăţiei elementelor decorative, în acord cu noile veleităţi, gustul şi pretenţiile domneşti.

Complexul monumental, care se întinde pe o suprafață de 23.000 de metri pătrați, este alcătuit din poarta de intrare, încăperile corpului de gardă, locuinţele slujitorilor curţii, cuhnia, droşcăria, vechea casă boierească și, evident, cel mai important, palatul. Alături se află biserica, înălțată tot de voievod, în 1683, pe când era mare spătar.

Ansamblul este format dintr-o incintă dreptunghiulară, compartimentată în trei curți, separate prin șiruri de clădiri cu portice și ziduri: curtea de primire, curtea slujitorilor şi grădinile. Cea mai întinsă dintre curţi este curtea de primire, de formă aproape pătrată, ce se întinde de la intrare până la faţada de sud a palatului. Curtea de serviciu, sau a slujtorilor, era drepunghiulară și ceva mai scurtă. Era situată la stânga celei principale şi avea accesul pe latura de vest a incintei. Cea de a treia curte, care forma grădina, cuprinde toată partea de nord (circa 2/3 din incintă), inclusiv clădirea palatului, până în lunca Sabarului.