Sari la conținutSalt la bara laterală stângă Salt la bara laterală dreaptă Salt la subsol

Date istorice

Localitatea Moroeni este situată în extremitatea nordică a judeţului Dâmboviţa şi are în administraţie o suprafaţă de 28.739 ha – fiind cea mai mare comună dâmboviţeană, ca întindere – în care este inclusă şi suprafaţa Parcului Natural Bucegi aferentă judeţului. Comuna se învecinează la nord cu judeţul Braşov, la est cu judeţul Prahova şi la vest cu judeţul Argeş. Localitatea Moroeni dispune de un relief muntos, străbătut de râul Ialomiţa şi de pâraiele Ialomicioara şi Ruşeţu.

Ca aşezare statornică şi distinctă, Moroenii datează de la 11 noiembrie 1785, când domnul Mihai Constantin Şuţu întărea un hrisov de proprietate către Vlad Baltac i Stoicăi şi celorlalţi moşneni ail or, Ineştii din satul Muroieni sud Dâmboviţa, să stăpânească muntele ce să numeşte Valea Creţii Jipii căruia i se zice şi Horoa. Aflaţi în conflict cu Gheorghe i brat ego Şărban feciorii Stancăi din Stoieneşti, după cercetarea stăruitoare a unor documente cu leat 7118 (1610), aprilie, de ani 175 i o carte a răposatului domn Şărban Vodă cu leat 7195 (1687) de ani 98, cum şi o anafora a răposaţilor veliţilor boieri ce leat 7254 (1746) întărită de domnia sa răposat Constantin Vodă Mavrocordat, precum şi o carte dă hotărnicie văleat 7222 (1714) iulie a lui Stan, vel căpitan dă cazaci. Din analiza documentului, istoricii au constatat că moşnenii Ineşti stăpâniseră din vechime muntele Horoaba şi Padina, fiind locuitori şi moşneni ai Pietroşiţei, sat alăturat, situat tot pe firul văii Ialomiţei ca şi Moroenii. Astfel, se poate trage concluzia că teritoriul de astăzi al comunei Moroeni a fost cuprins în vechile proprietăţi ale satului Pietroşiţa. Şi deşi se fac referiri la documente anterioare, precizări există doar pe marginea proprietăţii munţilor, nu şi despre satul Muroeni, aşezare care s-a conturat de abia către mijlocul secolului XVIII-lea, formată din moşneni din Pietroşiţa, atraşi de apropierea de pământ, precum şi din români veniţi de peste munte, muroieni, datorită creşterii asupririi sociale şi naţionale din Transilvania. În a doua jumătate a secolului a XVIII-lea, în documente se întâlnesc printre martori şi săteni purtând numele de moroianu sau din Moroieni, ceea ce înseamnă că aşezarea se conturase, fiind menţionat şi preotul satului. Toate acestea dovedesc că aşezarea pătrunsese în conştiinţa aşezărilor din jur. În cursul secolului al XIX-lea ştirile despre sat se înmulţesc, la 5 ianuarie 1800, Pascul Cinpoca vindea lui Ion Rosilă ot Moroeni un loc în Moroeni ce-l am şi eu de la părinţii miei care loc se hotăreşte din sus cu Vătăşeşti I Popeşti. La 1809, familia Bărbătescu hotărnicea printre alte proprietăţi şi o silişte boierească ot Moroieni. Iar la 1819, Gheorghe sin Ion Bârlică ot sta Moroeni vindea marelui logofăt Ştefan Belu locul ce-l avea în siliştea satului Moroieni, cu cămin de casă şi pomi se să află pă dânsul.

Toponimul provine din supranumele românilor din părţile Braşovului, moroian din moroi, zeitate ce ia sau aduce laptele vitelor, sinonim al lui păstor, oier.

Conform altor studii, localitatea este atestată documentar din secolul al XIX-lea – anul 1800, când au fost atestate arheologic în vatra satului aşezări geto-dacice din secolul al XI-lea dar şi monede greceşti din secolul al II î.d.Hr.

O tetradrahmă din insula Thasos (Grecia) este singura dovada cunoscută a vechimii locuirii în această regiune. După unele opinii, numele de Moroeni, s-ar datora ciobanilor de la Bran.

Din nefericire, informaţii despre vechimea localităţii nu sunt prea numeroase. Totuşi se cunoaşte că Moroeni exista la 1810, când este citată în catagrafia judeţului. Câţiva ani mai târziu, la 1829, 300 de stânjeni de moşie se aflau în stăpânirea lui Nicolae Brătescu din Târgovişte, iar la 20 noiembrie 1838 se face un schimb de locuri înfundate între căminarul Dumitru Belu şi logofătul Grigore Popescu. Cu această ocazie, este citat un document din 1722 relativ la locul Vârful lui Dan, situate în hotarul Bezdeadului. Pentru datarea satului în această perioadă pledează şi biserica din sec. XVIII, reconstruită din zid în anii 1825-1827. La 1864 proprietarii moşiei erau: Barbu Belu, Şerb Popescu şi moşnenii; în acelaşi an au fost împroprietăriţi 82 de locuitori, din care 45 pălmaşi.

Mult mai recent, într-un document care se doreşte o prezentare a staţiunilor balneo-climaterice de pe valea Ialomiţei, Pucioasa, Vulcana, Pietroşiţa, elaborate de pretorul Constantin Georgescu, cu colaborarea medicală a doctorilor Aurel şi Vasile Vartic, se avansează, ca perioadă de atestare, secolul XVI: …Comuna Moroeni, formată din satele Moroeni, Lunca, Pucheni şi Muscelul, se află aşezată la poalele muntelui Păduchiosu, Rătuneiului şi Leaota, cari fac parte din ansamblul munţilor Bucegi şi Caraimanul, şi datează dinainte de 1600, formând până la întregirea neamului, hotar între noi şi Ungaria, – hotar care despărţea numai Ţările, pentru că sufletul, sentimentele, portul şi idealul erau aceleaşi…