Muzeul Tiparului şi al Cărţii Româneşti Vechi

Lângă poarta mare, folosită în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, pe latura de sud-est a Curţii Domneşti, foarte aproape de biserica Sfânta Vineri, se află Muzeul Tiparului şi al Cărţii Vechi Româneşti, găzduit în Casa Aramă. Clădirea a fost reconstruită din temelii, pe locul unde odinioară se afla o casă egumenească, la care au trudit călugării de la Mănăstirea Dealu în anul 1802, când un puternic cutremur afectează chiliile acestui lăcaş de cult. Muzeul Tiparului şi al Cărţii Vechi Româneşti adăposteşte mărturii ale civilizaţiei poporului român, exprimată printr-unul dintre cele mai eficiente meşteşuguri, din punct de vedere al impactului social – tiparul.

Muzeul este structurat pe săli, ce reprezintă activitatea tipografică atât târgovişteană, de la început (secolul al XVI – lea) cât şi a celorlalte centre tipografice apărute ulterior în Moldova şi Transilvania (secolele XVII, XVIII) şi culminează cu editarea primelor ziare cu apariţie regulată (secolul al XIX-lea), când evoluţia cărţii vechi româneşti este încheiată. La ieşirea din ultima sală, în marele hol, vizitatorii pot admira un model de tiparniţă datând din 1778, precum şi o vitrină în care sunt expuse cărţi imprimate în renumite centre culturale europene: Leipzig, Viena, Roma, Amsterdam, Londra, Paris, Polonia ş.a.