Casa Atelier „Gabriel Popescu”

Întreaga activitate artistică şi pedagogică desfăşurată de gravorul şi desenatorul Gabriel Popescu (1866-1937), întemeietorul școlii de gravură în România, profesor la Școala Națională de Arte Frumoase, este cuprinsă şi bine ilustrată prin exponatele din muzeul de la Vulcana-Pandele.

Structurată după criterii muzeistice, Casa-atelier „Gabriel Popescu”, singura de acest tip din România,  deschisă publicului în anul 1972 și restaurată în anul 2016, prezintă aspecte ale vieţii şi activităţii gravorului, prin orânduirea firescă a obiectelor personale, a bibliotecii conţinând cărţi de specialitate, reviste de artă.

Atelierul în care se găsesc ustensilele cu care lucra îl dezvăluie pe Gabriel Popescu minuţios precum un bijutier. Printre cele mai importante lucrări ale sale, se numără: „Vârful cu dor”, după G, D. Mirea; „Tezeu părăsind pe Ariadna”, după Fr. Ehrmann; Bustul lui Falguière, după Rodin; „Portretul Marthei Canazin”, lucrare premiată la Paris, ori Portretul Regelui Carol I, realizat în anul jubileului regal, 1906. În 1926 participă cu unsprezece gravuri din cursul activității sale artistice la Prima expoziție a graficei noi românești. Reputatul arhitect Petre Antonescu îi cumpăra Lupta de la Anghiari și Dansul, după J. B. Carpeaux. În anul  1929 i se acordă prestigiosul premiu național de artă plastică și este prezent cu trei gravuri la Salonul Ateneului Român. În 1934 se pensionează și se retrage la Vulcana, unde continuă activitatea artistică până la finalul vieții, în 1937.