Sari la conținutSalt la bara laterală stângă Salt la bara laterală dreaptă Salt la subsol

TURISM

Valea superioară a Ialomiţei este o componentă naturală reprezentativă a Masivului Bucegi, astfel că trăsăturile geoturistice de bază ale masivului sunt, practic şi ale Văii Ialomiţei. Masivul Bucegi, unitate distinctă în cadrul lanţului Carpatic românesc (se află în pătrarul sud-estic al ţării). Este unitatea montană de referinţă a grupei omonime a Carpaţilor Meridionali – supranumiţi şi Alpii Transilvaniei – fiind poziţionată la extremitatea estică a acesteia, spre Valea Prahovei, la limita cu unităţile aparţinătoare Carpaţilor Orientali. Masivul Bucegi –  care mai cuprinde Munţii Leaota, Munţii Piatra Craiului şi Culoarul Rucăr-Bran – este un unicat prin fizionomie şi morfologie. Are aspectul unui romb, cu axa orientată spre nord-sud şi cu marginile estice şi vestice mai ridicate, reprezentate de cunoscutele abrupturi dinspre Valea Prahovei şi zona Branului.

            Din punct de vedere turistic, Bucegii au cele mai vechi ştate oficiale, fiind consideraţi leagănul turismului montan în România. Acest atribut, conturat  încă din ultima parte a secolului XIX, este expresia aprecierii complexităţii peisagistice şi a calităţii deosebite a mediului şi a resurselor turistice, un rol deosebit jucându-l existenţa căilor de acces transcarpatice, precum şi situarea masivului în cea mai importantă regiune socio-economică a ţării, formată din judeţele Argeş, Braşov, Dâmboviţa, Prahova şi Capitala ţării, Bucureşti.

         Identitatea turistică a Văii superioare a Ialomiţei, situată pe teritoriul comunei dâmboviţene Moroeni, este dată de fizionomia şi caracteristicile complexului natural, la care se adaugă şi câteva elemente valoroase de factură antropică, pe care le-am descris în capitolul anterior, respectiv relieful carstic, cu cele 9 sectoare de chei tăiate de Ialomiţa (Cheile Urşilor, Tătarului, Zănoagei etc), peşterile (Peştera Ialomiţei, Rătei) şi bazinetele depresionare (cel mai mare fiind cel al Padinei), rezervaţiile naturale, fondul cinegetic şi piscicol, potenţialul schiabil din zona Peştera-Padina şi nu în ultimul rând, existenţa lacurilor de acumulare (Bolboci, Scropoasa, Dobreşti) şi a unor monumente cultural-istorice (Schitul Peştera).

Atractivitatea turistică a întregii zone montane a Văii superioare a Ialomiţei este întregită – pe lângă potenţialul imens destinat sporturilor practicate în toate anotimpurile, respectiv schi alpin, alpinism (a se vedea Anexele 5 şi 6), ciclism, excursii (a se vedea Anexa 3) şi plimbări în aer liber, plimbări cu ATV-ul şi bicicleta, pescuit, vânătoare – de existenţa a multiple posibilităţi de cazare în cele peste 20 unităţi de profil, respectiv hotelurile – Peştera*** şi Cota 1000**, Complexul Turistic Zănoaga (ce cuprinde un hotel** şi două cabane*), pensiuni, vile şi cabane turistice – Ferma***, Dan***, Casa Lucia***, Naparis***, Călinescu**, Coteanu**, Alpin I şi Alpin II**, Cristina**, Doina-Ecotur**, Fagul**, Pinul**, Cota 1000*, Babele*, Padina*, Diana*, Bolboci* şi Scropoasa* (a se vedea Anexa 9). Turiştii dispun, astfel, de posibilităţi multiple de cazare, în condiţii optime de calitate şi siguranţă, într-un peisaj mirific.

De asemenea, în circuitul turismului şcolar, menţionăm cele 3 tabere de elevi Căprioara, Cerbul şi Vânătorul. Recent a fost înfiinţat şi Centrul de perfecţionare-Gâlma*** al Consiliului Judeţean Dâmboviţa, destinat organizării de programe de instruire şi perfecţionare a funcţionarilor din administraţia publică.

La acestea se adaugă prezenţa în zonă a climatului de cure cu efecte benefice în tratamentul bolilor pulmonare şi respiratorii, mărturie stând emblematicul Sanatoriu TBC Moroeni, înfiinţat încă din 1938 cu această destinaţie.

De altfel, comuna Moroeni, atestată din anul 1800, are o multitudine de monumente istorice şi de arhitectură, de categorie A şi B(existente în Lista monumentelor istorice 2004 a Institutului Naţional al Monumentelor Istorice), care datează începând cu secolul XVII până în secolul XX. Între acestea cele mai reprezentative din punct de vedere turistic sunt: Casa Ion Ciorănescu în care funcţionează şi astăzi sediul Primăriei comunei Moroeni, Sanatoriul TBC Moroeni – de care am amintit mai sus, Hidrocentrala, Barajul şi Uzina Electrică de la Dobreşti (1930), Biserica Intrarea în Biserică, Sf. Ioan Botezătorul şi Sf Maria (1825-1827), Casa Anghelescu (1892), Florea Gurgu (1900).

Oferta turistică actuală a zonei montane aferentă Platoului Bucegilor şi comunei Moroeni este mai mult decât diversă:

  • pentru iubitorii de drumeţii – există 34 de trasee turistice de diferite grade de dificultate (a se vedea Anexa 3);
  • pentru iubitorii de plimbări cu telecabina – există transport pe cablu, acesta fiind asigurat de telecabina de la Buşteni şi de la Sinaia care fac legătura cu platoul Bucegilor, la Peştera (a se vedea Anexa 4);
  • pentru alpinişti începători şi avansaţi – există unul dintre cei mai impunători pereţi din ţară – Peretele Coştilei, Peretele Văii Albe (a se vedea Anexa 7);
  • pentru ciclişti – exisă trasee pe drumuri cu o lungime totală de aproximativ 60 de kilometri;
  • pentru schiori – sunt amenajate şi omologate 3 pârtii de ski în apropiere la Babele, dar şi în staţiunile turistice Sinaia şi Buşteni (a se vedea Anexa 6);
  • pentru pescari amatori şi profesionişti – se poate pescui cu autorizaţie pe Lacul de acumulare Bolboci şi pe foarte multe văi montane;
  • pentru cercetători – există, în Parcul Natural Bucegi, peste 3.500 de specii de floră, dintre care foarte multe sunt ocrotite de lege;
  • pentru fotografi – sunt foarte multe puncte de belvedere, se pot face observaţii la faună, fotografiere floră.

Căi şi mijloace de acces

Comuna Moroeni se află la 41 de km distanţă de reşedinţa judeţului – municipiul Târgovişte, la 11 km de cel mai apropiat oraş – Fieni şi la 119 km de capitala ţării – Bucureşti, în general, transportul asigurându-se cu mijloace auto. Drumul Naţional DN71 Târgovişte – Sinaia, care străbate comuna de la sud la nord, reprezintă principala cale de comunicaţie, făcând legătura cu judeţele Prahova şi Braşov, la nord şi cu restul localităţilor judeţului Dâmboviţa, la sud. Legătura cu satul Muscel se face pe drumul comunal DC 147 Moroeni – Muscel, care are o lungime de 8 km, iar cu satul Dobreşti se face pe drumul judeţean DJ 130 Glod – Peştera, având o lungime de circa 42 km, drum pe care se realizează şi accesul la cabanele şi obiectivele turistice din Masivul Bucegi.

Pe reţeaua de cale ferată, legătura comunei Moroeni, se face prin comuna dâmboviţeană Pietroşiţa, pe linia Pietroşiţa – Titu – Bucureşti.

În ce priveşte strict Masivul Bucegi, acesta beneficiază de o poziţie avantajoasă în raport cu căile de comunicaţie, la est şi la vest fiind flancat de magistrale feroviare şi rutiere de importanţă naţională/internaţională, ce urmăresc culoarele transcarpatice Prahova-Timiş şi Bran-Rucăr. În est, calea ferată electrificată, împreună DN 1-E 60 asigură, prin staţiunile Sinaia şi Buşteni, o abordare directă a Bucegilor.

Accesul în interiorul masivului, la obiectivele şi destinaţiile turistice existente, este deci asigurat pe cale rutieră, cu ajutorul telefericelor turistice, sau cu piciorul, prin intermediul potecilor marcate (a se vedea Anexele 3 şi 4).

VIII.1. COMPLEXUL TURISTIC PEŞTERA

Situată în Munţii Bucegi, pe Valea superioară a Ialomiţei, la o altitudine de 1610 m, în Poiana Crucii, de sub Muntele Cocora, Peştera este o bază turistică de mare atracţie atât datorită frumoasei aşezări cât şi confortului pe care îl oferă vizitatorilor.

Aflată în imediata apropiere a Cheilor şi Peşterii Ialomiţei, la o importantă răscruce de drumuri, baza constituie un plăcut loc de odihnă şi o bază de plecare în numeroase excursii în împrejurimi. Iarna, Complexul Hotelier Peştera devine o importantă bază pentru practicarea schiului.

Drumuri de acces: din Sinaia (alt. 798 m), drum şi potecă marcată cu bandă albastră pe la Cabana Poiana Stanei (alt. 1.270 m), Cabana Piatra Arsă (alt. 1.950 m) şi pădurea Cocora până la Cabana Peştera; durata cca 7 ore drum de vară, între cabanele Poiana Stanei şi Piatra Arsă.

Poteca marcata cu bandă roşie de la Hotelul Alpin Cota 1400, Cabana Valea cu Brazi (alt. 1.510 m), Cabana Vârful cu Dor (alt. 1.885 m), Curmătura Vârful cu Dor (alt. 1940 m) şi Curmătura Lăptici (alt. 1.830 m) până la Cabana Peştera, durata cca 6 ore.

Drumul forestier care se desprinde spre dreapta de Muntele Păduchiosu din şoseaua Sinaia-Moroeni-Târgovişte şi peste culmea Muntelui Dichiu, coboară în Valea Ialomiţei în amonte de Cheile Zănoagei, distanţa 34 km.

Din Pietroşiţa, pe drumul naţional DN 71, prin Moroeni, până la Dobreşti, distanţa 20 km. De la Dobreşti (alt. 890 m), poteca marcată cu cruce albastră, pe la Cabana Scropoasa (alt.1.205 m), Cabana Cheile Zănoagei (alt. 1.400 m), Cabana Padina (alt. 1.525 m), până la Cabana Peştera, durată cca 5 ore.

Istoricul Hotelului PEŞTERA

Prima construcţie a fost inaugurată la 21 septembrie 1923. Casa Peştera aparţinea asociaţiei turistice Hanul Drumeţilor, societate pe acţiuni înfiinţată în anul 1921. Asociaţia se va transforma în anul 1926 în Turing Clubul României.

Printre cabanierii perioadei de început se numără şi legendarul Niculaie Butmăloiu.

foto: Casa Peştera

În februarie 1940 vechea cabană de lemn este distrusă de un incendiu. În acelaşi an, în aprilie, Turing Clubul începe construcţia unei noi cabane pe acelaşi amplasament. Noua clădire avea parterul din piatră şi etajul din lemn. Cabana va rezista în această formă până în septembrie 1970, când va fi din nou distrusă de un incendiu. Între 1970 şi 1978 casa de adăpost funcţionează în patru barăci construite lângă ruinele vechii cabane. Continuitatea este asigurată prin eforturile unui alt cabanier inimos, nea Nelu Soric, din Râşnov.

În 1974 începe construcţia actualului hotel, inaugurarea având loc la 31 decembrie 1978. Până astăzi, hotelul a suportat o serie de modernizări, care l-au transformat într-o locaţie modernă, cu dotări la standarde înalte de calitate.

 foto: Hotelul Peştera, prezent

Peisajul natural mirific în care este amplasat Hotelul Peştera este completat de bogăţia în diversitate a resurselor vegetale şi cinegetice care formează un ecosistem natural şi antropic de excepţie. Fie că este vorba despre practicanţii turismului agremental sau sportiv, fie că vorbim de turismul de afaceri sau turismul religios, după o primă vizită cu toţii revin pentru a descoperi cât mai multe dintre frumuseţile, binefacerile şi misterele KOG-A-ION[1]-ului (Valea superioară a Ialomiţei cu Vârful OM-ul). Bătrâna Ialomiţă cu izvoarele în Obârşie, în pieptul OM-ului, mitologicul KOG-A-ION este leagăn de viaţă şi frumuseţe a ţinutului încă de pe vremea dacilor şi a celor dinaintea lor.

Trasee turistice Pentru cei dornici de drumeţii, mai multe trasee, care mai de care mai frumoase, aşteaptă cu nerăbdare să fie străbătute:

 Hotel Peştera – Cabana Vf. Omu. Marcaj: banda albastră, timp: 3 – 3½ ore,    diferenţă de nivel: +895m;
 Hotel Peştera – Cabana Babele. Marcaj: cruce albastră,  timp: 1¾ – 2 ore,  diferenţă de nivel: +590m;
 Hotel Peştera – Cabana Piatra Arsă. Marcaj: banda albastră, timp: 1¾ – 2 ore, diferenţă de nivel: +340m;
 Hotel Peştera – Zănoaga (Cabana Bolboci). Marcaj: cruce albastră, timp: 1¾ – 2 ore, diferenţa de nivel: La Cabana Zanoaga -210m; la Cabana Bolboci -170m;
 Hotel Peştera – Cabana Vf. Cu Dor. Marcaj: banda roşie, timp: 2½ – 3 ore, diferenţă de nivel: +275m;
 Hotel Peştera – Cabana Padina – Şaua Strunga – Gutanu – Bran. Marcaj: cruce albastră, apoi bandă roşie, timp: 6 – 7 ore. Diferenţă de nivel: până la capătul de sus al comunei Simon-700m.
wwwchietatar

VIII.2. SERVICIUL PUBLIC SALVAMONT DÂMBOVIŢA

Echipa Salvamont Dâmboviţa a fost constituită, în 1983, de către Constantin Avramescu (împreună cu câţiva ghizi montani), la conducerea căreia s-a aflat până în 1991. Dintre membrii fondatori au făcut parte: Doru Deaconescu (astăzi şef formaţie Salvamont), Vasile Mocanu, Gigi Milea, Dan Suditu, Mihai Manea şi alţii.

La început de septembrie 2003, echipa Salvamont Dâmboviţa a aniversat 20 de la înfiinţare sa la Refugiul Salvamont din zona Peştera. Cu acel prilej, a avut loc inaugurarea oficială şi slujba de sfinţire a noului sediu al Salvamont Dâmboviţa, sediu aflat în poiana din spatele Telecabinei de la Peştera. S-a vorbit atunci despre activitatea de pionierat desfăşurată acum 20 de ani de un grup de pasionaţi ai muntelui conduşi de Costică Avramescu, activitate care a dus la înfiinţarea Salvamontului dâmboviţean. Dintre cei care au pus bazele Salvamontului au fost prezenţi atunci, Doru Deaconescu – actualul şef al Salvamontului, Vasile Dogaru, Vasile Mocanu, Dan Suditu, Sandu Briotă, Stelică Avram. De-a lungul a mai bine de 20 de ani de activitate, echipa a participat la numeroase concursuri naţionale Salvamont, unde a obţinut rezultate deosebite.

 Foto: Raliul Naţional Salvamont – Etapa de iarnă – 1997

 De asemenea, patrulările pentru prevenirea accidentelor montane ca şi acţiunile de salvare în sine au constituit şi constituie un deziderat de bază al echipei.

Trebuie menţionat că din mai 1997, ca urmare a unei hotărâri a Consiliului Judeţean Dâmboviţa, echipa Salvamont Dâmboviţa se transformă în Serviciul Public Judeţean Salvamont, instituţie subordonată Consiliului Judeţean Dâmboviţa. În prezent, echipa este constituită din 16 membrii – din care 2 (administrator şi paznic) sunt angajaţi, permanent, ai Serviciului Public Salvamont Dâmboviţa (a se vedea Anexa 8). Sediul administrativ se află aşa cum spuneam, lângă Telecabina de la Peştera care face legătura cu Babele-Buşteni, la câteva minute distanţă de Hotelul Peştera. Zona de patrulare a echipei Salvamont Dâmboviţa este Bazinul superior al Ialomiţei, precum şi masivul Leaota. Limitele zonei sunt: Vf. Omu în Nord, Valea Dorului în Est, comuna Moroieni în Sud şi Vf. Leaota în Vest.

VIII.3. CABANA BABELE

Situată pe Platoul Munţilor Bucegi, la o altitudine de 2.206 m, sub Vârful Babele, această cabană reprezintă baza turistică centrală a munţilor Bucegi, aici încrucişându-se principalele drumuri. Ciupercile de piatră, numite Babele – monumente ale naturii – aflate chiar în faţa cabanei şi Sfinxul din imediata ei apropiere, constituie atracţii în plus, fapt ce explică afluenţa mare a turiştilor în zonă. Iarna şi mai ales primăvara, Cabana Babele serveşte ca bază pentru practicarea schiului.     

 Foto: Cabana Babele

La mică distanţă de Babele, cca 10 minute de mers pe jos, se află marele Sfinx din Bucegi care, se pare, a fost fotografiat, pentru prima dată, prin anul 1900, dar din faţă şi nu din profil, aşa cum apare în imaginile uzuale. El a fost denumit astfel, abia începând din 1936. Imaginea de sfinx a apărut în momentul în care stânca, azi înaltă de 8 m, cu o lăţime de 12 m, a fost privită dintr-un anumit unghi, având drept reper o axă ce porneşte de la el către Baba Vântoaselor, cum i se spune unei stânci din preajmă. Stânca, cu înfăţişare de om, priveşte spre cercul de precesie al echinocţiilor. Megalitul capătă conturul cel mai limpede la 21 noiembrie, când apune soarele.

   Foto: Sfinxul din Bucegi

Alături de Sfinx, se înalţă grupul de stânci cunoscute sub numele de Babele. Păstrând legătura cu Sfinxul, ele au fost supranumite Altarele ciclopice din Caraiman, fiind închinate Pământului şi Cerului, Soarelui şi Lunii, ca şi lui Marte, zeu al războiului şi al agriculturii. Despre apariţia lor s-au format legende şi teorii. Unii cercetători apreciază că agenţi modelatori au fost apa şi vântul cu sprijinul îngheţului şi dezgheţului. Se are în vedere şi alternanţa rocilor, gresiilor şi calacarelor de pe Platoul Bucegilor. Însă nu poate fi negată intervenţia umană la finisarea formelor, mai mult sau mai puţin regulate. Până acum nici o dovadă ştiinţifică nu a putut explica pe de-a-ntregul acest fenomen şi astfel, legendele în jurul acestor stânci se dezvoltă în continuare, unind realitatea cu supranaturalul.

 Foto: Babele din Bucegi

Începând din 1978, pornind de la Buşteni, drumul greu şi periculos pe Valea Jepilor spre Cabana Babele, poate fi făcut în numai 12 minute cu telecabina. Susţinută de 6 piloni, pornind de la 931 m altitudine şi ajungând la 2.180 m, pe o lungime totală de 4.450 m, cabina trece la o înalţime medie de 160 m peste una dintre cele mai frumoase zone alpine din România. 

 Foto: Telecabina: Buşteni – Babele

Din 1982, linia de telecabină s-a prelungit spre Peştera pe încă o distanţă de 2.550 m.
Urcând spre Cabana Babele, ni se oferă succesiv privelişti panoramice spre Vâlcelul Înspumat, Cascada Caraiman, amfiteatrul Văii Jepilor, abruptul sudic al Caraimanului, versantul Jepilor Mici, Platoul Bucegilor la marginea cărora se află Cabana Caraiman (2.025 m). Iarna, în apropierea cabanelor Babele, Peştera, Caraiman şi Piatra Arsă, amatorii de schi pot găsi pârtii atât pentru începători cât şi pentru avansaţi.                                                               

VIII.4. CABANA PADINA

         Este situată la o altitudine de 1.525 m, în Muntii Bucegi, pe Valea superioară a Ialomiţei, în Poiana Padina Strungii de sub Muntele Colţii Strungii. Cabana Padina este o importantă bază turistică oferind condiţii bune pentru odihnă şi posibilitatea efectuării unor interesante excursii în împrejurimi. Iarna, Cabana Padina este frecventată de numeroşi schiori.

 Foto: Cabana Padina

Drumuri de acces: acelaşi ca şi pentru Hotelul Peştera, faţă de care Cabana Padina se află la cca 30 minute de mers mai jos pe Valea Ialomiţei, marcaj cruce albastră.

VIII.5. CABANA ŞI LACUL DE ACUMULARE BOLBOCI

Situată la altitudinea de 1.460 m, în munţii Bucegi, pe Valea superioară a Ialomiţei, la punctul numit Bolboci, de sub Muntele Lucăcilă, în rariştea unei păduri de brad, Cabana Bolboci, este un plăcut loc de popas pentru turiştii care vizitează Valea Ialomiţei, mai ales că de aici poţi admira frumuseţea lacului de acumulare Bolboci, în care se adună apele râului Ialomiţa.

Cabana Bolboci a fost construită, în interes turistic între anii 1926-1928 cu ajutorul fraţilor Schill care exploatau pădurile de brazi din Valea Ialomiţei. Iniţial, cabana a fost realizată din lemn şi acoperită cu şindrilă. Cazarea se făcea numai pe perioada verilor pentru că nu avea sobă. În anul 1971 este acoperită cu tablă şi încălzită pentru a primi turişti şi pe perioada iernii.

Avându-şi izvorul în circurile glaciare din zona montană, la 2.450 m altitudine, râul Ialomiţa secţionează masivul Bucegi, străbate o succesiune de chei despărţite de bazine largi, succesive şi se varsă în lacul de acumulare Bolboci. Principalii săi afluenţi din sectorul montan sunt: Brătei, Rătei şi Raciu, pe dreapta şi Scropoasa, pe stânga.

Lacul Bolboci este situat la o altitudine de 1.400 m, cu o suprafaţă de 100 ha şi un volum de apă de 18.000.000 mc. Acumularea Bolboci este situată în amonte de Cheile Zănoagei, iar construcţia acestuia a urmărit sporirea puterii instalate a hidrocentralei de la Scropoasa.

 Foto: Lacul de acumulare Bolboci

 Foto: Cabana Bolboci

Drumuri de acces: din Sinaia (altitudine 798 m), poteca marcată cu bandă roşie pe la Hotelul Alpin Cota 1400 până la Cabana Vârful cu Dor (alt. 1885 m) de unde urmează poteca marcată cu cruce galbenă prin curmatura Vârfului cu Dor (alt. 1940 m) Valea Izvorul Dorului, sub Nucet (alt. 1770 m) până la Bolboci; durata de la Cabana Vârful cu Dor cca 2 ore.

Pe şoseaua forestieră care vine din Sinaia peste culmea Muntelui Dichiu. Din Moroeni, acelaşi drum ca pentru Hotel Peştera, durata cca trei ore jumătate.

VIII.6. CABANA ZĂNOAGA

Situată la altitudinea de 1.400 m, în Munţii Bucegi, pe Valea Ialomiţei, în amonte de intrarea în Cheile Zănoagei, la marginea unei largi poieni create de un meandru al Ialomiţei, această nouă bază turistică oferă un plăcut loc de adăpost turiştilor care vizitează Valea Ialomiţei lărgindu-le posibilitatea de a face excursii într-o zonă pitorească mai puţin cercetată (Muntele Zănoaga şi Muntele Dichiu).

 Foto: Cabana Zănoaga

Drumuri de acces: aceleaşi ca pentru cabana Bolboci faţă de care Cabana Zănoagei se află la 30 minute de mers pe Valea Ialomiţei, spre Cheile Zănoagei, în locul în care  drumul forestier ce coboară de pe Dichiu ajunge în Valea Ialomiţei.

VIII.7. CABANA SCOPOASA

Aşezată în partea sudică a Masivului Bucegi, la o altitudine de 1.205 m, pe malul lacului artificial cu acelaşi nume, Cabana Scropoasa reprezintă un apreciat loc de odihnă. Este accesibilă plecând din comuna Moroeni, pe traseul unde regăsim şi cele 3 tabere şcolare de la Dobreşti, pe care lăsându-le în urmă, ajungem, pe traseul marcat prin pădure, într-un loc mirific. Lacul de baraj de la Scropoasa, Cheile Zănoagei şi Orzei fac ca peisajul din jurul cabanei să fie deosebit de pitoresc, atrăgând majoritatea turiştilor care vizitează Valea superioară a Ialomiţei.

Lacul Scropoasa este situat în bazinetul depresionar omonim, fiind o acumulare realizată în scopuri hidroenergetice, înainte de anul 1929. Trebuie spus că râul Ialomiţa deţine, în zona montană, datorită pantelor accentuate, un potenţial hidroenergetic apreciat la 1.500-2.000 kw/km, fenomen care a determinat construcţia primei hidrocentrale româneşti la Dobreşti, în anul 1929. Barajul are o înălţime de 10 metri şi este poziţionat în amonte de Cheile Orzei.  Lacul de acumulare Scropoasa, ocupă o suprafaţă de 56.600 mp şi are un volum de apă de 37.500 mc.

Despre Dobreşti şi lacul Scropoasa, pretorul Const. A. Georgescu ne îndrumă să-l vizităm cu orice mijloc de locomoţie: Dobreştii … fiind legaţi de şoseaua naţională Bucureşti – Sinaia printr-o arteră care porneşte spre stânga din satul Pucheni – podul Glod – distanţa 12 klm., din care 6 urcă, iar 6 coboară. Dela Dobreşti, 4 klm. Spre Nord, cu piciorul sau călare: – Scropoasa. Închipuieşte-ţi cititorule, ceva ca-n basme… În vârful muntelui, un lac lung de 500 metri, lat de 150 şi adânc de 15, în care se găsesc milioane de păstrăvi, cari se joacă la razele aurii ale soarelui!

 Foto: Cabana Scropoasa

De aici se pot face excursii către lacul de acumulare de la Bolboci, Zănoaga, Padina şi Peştera.

VIII.8. Complexul de tabere Şcolare DobreŞti: Vânătorul (Dobreşti), Cerbul (Brătei), Căprioara (Gâlma).

Centrul de agrement VÂNĂTORUL este situat în Parcul Natural al Munţilor Bucegi, pe Valea superioară a râului Ialomiţa, în vecinătatea lacului şi a hidrocentralei Dobreşti, la o altitudine de 960 m. Centrul de Agrement Vânătorul deţine o bază sportivă formată din terenuri de baschet, handbal, volei, minifotbal, precum şi posibilităţi de practicare a sporturilor de iarnă în incinta centrului şi în zonele limitrofe.

Drum de acces: DN 74 Târgovişte – Sinaia (din comuna Moroieni lateral stânga drum asfaltat 9 km spre hidrocentrala Dobreşti)

 Foto: Tabăra şcolară Vânătorul

Trasee turistice ce se pot desfăşura din centrul de agrement:

  • Centrul de Agrement „Vânătorul” – Centrul de Agrement „Cerbul” – Valea Răteiului – Cheile Răteiului – Peştera cu Două Intrări – Peştera Onicăi – Peştera Rătei – Peştera cu Patru Intrări;
  • Centrul de Agrement „Vânătorul” – Centrul de Agrement „Cerbul” – Valea Brăteiului – cabana Brătei;
  • Centrul de Agrement „Vânătorul” – Centrul de Agrement „Cerbul” – Centrul de Agrement „Căprioara;
  • Centrul de Agrement „Vânătorul – Cheile Orzei – Podul lui Baltag – întoarcere pe Valea Ialomiţei;
  • Obiective turistice opţionale: Obârşia Ialomiţei, Cheile Tătarului, Cheile Urşilor, Cheile Zănoagei, lacul şi cabana Bolboci, lacul şi cabana Scropoasa, platoul Munţilor Bucegi, Peştera Ialomiţei, Cota 1000. 

Centrul de agrement Cerbul este situat pe versantul sudic al Munţilor Bucegi, În Parcul Natural Bucegi, în inima codrilor de brazi, la o altitudine de 875 m. Centrul de Agrement Cerbul deţine o bază sportivă formată din terenuri de baschet, handbal, volei, minifotbal, precum şi de posibilităţi de practicare a sporturilor de iarnă în incinta centrului şi în zonele limitrofe.

Drum de acces: DN 74 Târgovişte – Sinaia (din comuna Moroieni lateral stânga drum asfaltat 7 km spre Hidrocentrala Dobreşti).

 Foto: Tabăra şcolară Cerbul

Trasee turistice ce se pot desfăşura din centrul de agrement:

  • condiţiile geografice deosebite şi baza materială o recomandă pentru practicarea sporturilor în toate anotimpurile precum şi a turismului montan (văile şi circuitele glaciare de la obârşia Ialomiţei; Cheile Urşilor, Tătarului, Zănoagei, Orzei; platouri cu pajişti alpine; Scropoasa; Dobreşti);
  • se pot efectua excursii în zona turistică Sinaia – Bran – Braşov (90 km), Târgovişte (50 km).

Centrul de agrement CĂPRIOARA este situat pe versantul sudic al Munţilor Bucegi, pe Valea superioară a râului Ialomiţa, la o altitudine de 750 m. Centrul de Agrement Căprioara oferă posibilităţi de practicare a sporturilor (baschet, volei, popice şi sporturi de iarnă), atât în incinta centrului cât şi în zonele limitrofe.

Drum de acces: DN 74 Târgovişte – Sinaia (din comuna Moroeni lateral stânga drum asfaltat 4 km spre Hidrocentrala Dobreşti).

 Foto: Tabăra şcolară Căprioara (Gâlma)

Trasee turistice ce se pot desfăşura din centrul de agrement:

  • Centrul de Agrement „Căprioara” – Valea Răteiului – Cheile Răteiului – Peştera cu Două Intrări – Peştera Onicăi – Peştera Rătei – Peştera cu Patru Intrări;
  • Centrul de Agrement „Căprioara” – Centrul de Agrement „Cerbul” – Valea Brăteiului – cabana Brătei.;
  • Centrul de Agrement „Căprioara” – Centrul de Agrement „Cerbul” – Centrul de Agrement „Vânătorul”;
  • Centrul de Agrement „Căprioara” – Cheile Orzei – Podul lui Baltag – întoarcere pe Valea Ialomiţei;
  • Obiective turistice opţionale: Obârşia Ialomiţei, Cheile Tătarului, Cheile Urşilor, Cheile Zănoagei, lacul şi cabana Bolboci, lacul şi cabana Scropoasa, platoul Munţilor Bucegi, Peştera Ialomiţei, Cota 1000.

CENTRUL DE PERFECŢIONARE GÂLMA AL CONSILIULUI JUDEŢEAN DÂMBOVIŢA

            Recent, în august 2007, Consiliul Judeţean Dâmboviţa a inaugurat la Gâlma, propriul Centru de perfecţionare, destinat organizării şi desfăşurării cursurilor de perfecţionare a funcţionarilor din administraţia publică locală, dar şi a aleşilor locali.

Foto: Centrul de perfecţionare GÂLMA al Consiliului Judeţean Dâmboviţa