Sari la conținutSalt la bara laterală stângă Salt la bara laterală dreaptă Salt la subsol

INDUSTRIE

La sfârşitul sec. XIX şi începutul sec. XX, fiind lipsite de pământ şi de animale, 378 familii, din cele 497 existente (85%), lucrau în industria textilă, cei mai mulţi locuitori având mici ateliere la domiciliu: 60% din aceştia lucrau cu fonduri împrumutate de la băncile locale, înfiinţate la începutul secolului XX.

În 1904 existau 4 comercianţi de vite, 5 cârciumari, 4 proprietari de păduri, o fabrică de cherestea, ce folosea forţa aburului.

În acea perioadă, la 1919, cea mai mare parte a pământului se afla în stăpânirea moşierilor: C.N. Vasiliu a cărui moşie se întindea pe 6.500 ha, Iosif Grigorescu cu 1.585 ha, I.G. Popa Nicolae cu 1.296 ha, Moise Arzoiu cu 1.054 ha, fraţii Enescu cu 800 ha, N. Corbescu şi maior Macedoneanu cu 700 ha, Emil Lahovari şi Emil Creţulescu cu 600 ha, etc. În acelaşi timp, micii proprietari stăpâneau doar 229 ha.

În 1921 ia fiinţă Societatea anonimă forestieră Moroeni, care avea în exploatare păduri de la stat şi particulare, precum şi o fabrică de cherestea. Până în 1927 au fost folosite vechile instalaţii, iar de la această dată, conducerea fiind preluată de Sadyschieheer, se trece la reconstrucţia şi modernizarea întreprinderii. Fabrica de cherestea prelucra 30.000 m3 buşteni de fag şi stejar, realizând o producţie anuală de 100.000 bucăţi traverse şi cca 10.000 vagoane lemne de foc. Atât la exploatare cât şi la fabrică, lucrau 1.500 muncitori. Ca urmare a modernizării şi dezvoltării, creşte şi numărul muncitorilor, ajungând la 2.000 în perioada 1924-1928.

La 21 decembrie 1926, inspectorul muncii raporta Ministerului de Resort că, din lipsă de vagoane pentru transportul lemnelor, Societatea anonimă forestieră Moroeni va fi silită să concedieze 600 de lucrători, în plină iarnă, şi cerea intervenţii energice pe lângă Direcţia C.F.R., spre a se evita agitaţiile muncitorilor.

Tot aici existau societăţile forestiere Industria fagului, cu 1.000 de muncitori între 1924 – 1928 şi Lomas.

Puternic centru de exploatare a lemnului, Moroeni a fost şi un centru muncitoresc. Condiţiile de muncă şi de viaţă grele, intensificarea exploatării, mărirea zilei de muncă, concedierile i-au determinat pe muncitorii forestieri să se ridice la luptă, alături de ei aflându-se nu de puţine ori şi ţăranii din partea locului. Astfel, la 6 februarie 1919, ţăranii din Moroeni, alături de cei din Ţâţa şi Bezdead, au luat cu forţa oile de la proprietari.

Puternice conflicte de muncă s-au desfăşurat la societatea Moroeni, numărul lor ridicându-se la 5, în anul 1926. Cel mai puternic a fost cel din 22 decembire, izbucnit datorită suprimării salariilor, cei ce lucrau la confecţionarea traverselor declarând chiar grevă.

Criza economică a lovit nu numai economia dar şi clasa muncitoare. Multe fabrici îşi închid porţile total sau parţial, altele recurg la concedieri, micşorări de salarii, curbe de sacrificiu, încât cei care munceau nu aveau posibilitatea de a se întreţine din munca lor. În 1930, societatea Industria fagului din Moroeni, fiind declarată în stare de faliment, a fost nevoită să-şi concedieze toţi muncitorii. La 28 ianuarie 1930, muncitorii de la societatea Entrojal erau cuprinşi de o îngrijorătoare stare de agitaţie datorată nedreptăţilor şi persecuţiilor.

După Victoria insurecţiei din august 1944, populaţia din Moroeni a participat activ la reconstrucţia ţării. În ianuarie 1945, în cadrul acţiunii de schimbare a aparatului administrativ, a fost instalat un primar democrat.

Vi.1. Hidrocentrala DobreŞti

Uzina hidroelectrică Dobreşti a fost proiectată de inginerul român Dorin Pavel (întemeietorul Şcolii hidrotehnice româneşti), în 1929 şi a fost pusă în funcţiune în 1930. Conducător de proiect a fost specialistul Bourquin. Măsurătorile hidrologice şi topometrice au fost realizate de Dorin Pavel împreună cu geodezul Madrischi, în anii 1925-1929.

Situată pe cursul superior al râului Ialomiţa, la cota 893,50 m, uzina cuprindea 4 turbine Pelton de 5.650 CP, plus una de 210 CP pentru servicii auxiliare. Puterea instalată era de 22.810 CP, corespunzând la un debit de 7 mc/sec., la înălţimea de cădere de 304 m. Pentru transportul energiei electrice produse, tensiunea era ridicată la 110 kV prin 4 transformatoare de 5.000 kVA. Linia de transport cu piloni metalici, era echipată cu 4 conductori de la Dobreşti până la Târgovişte şi cu 6 conductori oţel aluminiu (2 circuite de la Târgovişte la Bucureşti). La Târgovişte linia se racorda printr-o staţie de transformare de la 60 kV la 110 kV, cu linia de 60 kV ce venea de la Schitu Goleşti. Energia transportată era astfel primită în staţia de transformare Grozăveşti din Capitală.

Uzina Dobreşti şi linia de transport au fost executate în contul Municipiului Bucureşti de către societatea Ialomiţa, finanţată de un grup franco-belgian. Până la construirea uzinei hidroelectrice de la Bicaz, Uzina Dobreşti a fost una dintre cele mai mari din România ca putere instalată. Anual, se economiseau 30 milioane de tone de păcură sau 60 milioane tone de cărbune, prin folosirea energiei inepuizabile a căderii de apă. Uzina este alimentată din Lacul Scropoasa, al cărui baraj are o înălţime de 26 m, cantitatea de beton, ciment şi calcar conţinute de baraj fiind de 3.270 mc, iar volumul apei reţinute este de 552.000 mc. Energia produsă anual era de 45-65 milioane kWh. Proiectele de detaliu au fost făcute cu concursul caselor constructoare Cite d’Entreprises Electron-Mecanique şi Brown-Boveri. Personalul întrebuinţat a fost român, în afară de specialiştii grupurilor întreprinzătoare, iar materialele, cu excepţia echipamentului electromagnetic, au fost furnizate de fabricile metalurgice şi de construcţie din România.

Deşi producţia de energie pare modestă, faţă de producţia hidrocentralelor de azi, trebuie menţionate câteva performanţe tehnice: uzina şi linia de 110 kV, pe o lungime de 140 km, s-au executat în numai 16 luni din momentul în care s-a început săparea şoselelor de 16 km Pucheni-Dobreşti; în timpul lucrărilor, lucrau simultan 4.000 de muncitori, toate sectoarele cooperând în mod exemplar. Acestea erau barajul Scropoasa cu galeria de aducţiune, castelul şi conducta forţată, centrala, montarea liniei de 110 kV spre Bucureşti; Dobreşti a fost prima uzină din Europa echipată cu aparatură de automatizări, brevetată de Brown-Boveri, care a funcţionat fără defecte majore până în 1976 (după cum menţiona Dorin Pavel); centrala funcţiona în paralel cu centrala Schitu Goleşti Gura Ocniţei (staţia Târgovişte) şi centrala Grozăveşti din Bucureşti. Sistemul Telefunken, cu unde dirijate în jurul liniilor de înaltă tensiune folosit pentru comunicaţii, permitea controlul din orice punct din cele de mai sus, a centralelor. Datorită automatizării centralei, personalul de exploatare era foarte redus, de numai 16 persoane (inclusiv conducerea, Dorin Pavel fiind cel care a condus uzina până în 1934). 

Despre această uzină, am regăsit câteva pasaje interesante, în lucrarea pretorului Georgescu referitoare la staţiunile balneo-climatice de pe Valea Ialomiţei. Autorul sesizează decalajele flagrante existente, la început de secolul XX, între condiţiile de trai ale populaţiei din Capitală şi cele ale locuitorilor comunei Moroeni ale căror resurse erau utilizate pentru cei din pătura celor bogaţi, sugerând cum nu se putea mai spumos ironia sorţii: …Uzina hidroelectrică Dobreşti, care produce şi dă Bucureştilor forţa electrică şi posibilitatea să se răsfeţe în jocuri feerice de lumini, în vreme ce moroenarii stau în întuneric…

Pe teritoriul comunei se găsesc patru cariere de piatră la: Lespezi, Cărpiniş, Doica şi Gâlma.

În prezent, vorbim de perioada anului 2009, pe raza comunei Moroeni îşi desfăşoară activitatea 85 agenţi economici. După modul de organizare, aceştia se împart în: Societăţi pe Acţiuni (SA) – 4, Societăţi cu Răspundere Limitată (SRL) – 10, Persoane Fizice (PF) – 14, Asociaţii Familiale (AF) – 57. Ponderea majoritară o deţin agenţii economici privaţi (84 din totalul de 85). În funcţie de domeniul de activitate, situaţia se prezintă în modul următor: comerţ – 38, servicii – 35, industrie – 6, agricultură – 3, turism – 3.

Totuşi, ca cifră de afaceri, ponderea este dată de principalele activităţi economice ce se desfăşoară pe teritoriul localităţii Moroeni şi anume:

  • exploatarea şi prelucrarea materialelor de construcţii în cadrul celor două secţii ale SC Romcif SA – Fieni (Lespezi şi Lotul 4), cu un volum anual de 1,5 milioane tone calcar;
  • exploatarea sistemului hidroenergetic în Uzinele Gâlma, Dobreşti şi Scropoasa, realizându-se  o producţie de 16.988 KW/an.