Sari la conținutSalt la bara laterală stângă Salt la bara laterală dreaptă Salt la subsol

ÎNDELETNICIRI – TRADIŢII

Situată în zona premontană, comuna Moroeni, are o economie de tradiţie, bazată pe creşterea vitelor de tot felul, păstorit (existau suhaturi întinse, turme de oi, cirezi de boi şi vaci pe munţii Blana, Cocora, Dichiu, Deleanu, Lăptici, Ogoarele, Surla), prelucrarea lemnului din întinsele suprafeţe împădurite.

Suprafaţa comunei era, în 1980, de 26.724 ha, din care cea mai mare parte – 16.569 ha era acoperită cu păduri, 8.035 ha păşune, 1.479 ha regăsite în gospodării individuale şi 329 la I.A.S. La 1900, existau 50 de stâne iar în 1987, numărul acestora se redusese, simţitor, la 15 stâne.Zona era, deci, cunoscută pentru renumitele stâne de oi, care nu au pierit nici astăzi, turiştii putând nu doar să le viziteze dar să se şi apovizioneze cu lapte proaspăt, caş şi brânză de burduf extrem de gustoasă, prelucrată de ciobani.

Între instalaţiile tehnice tradiţionale, amintim aici, cele cinci fierăstraie de tăiat scânduri, precum şi pive şi dîrste pentru prelucrarea produselor din lână.

Prelucrarea artistică a lemnului în gospodăriile locuitorilor a dus la înalţarea unor case, acareturi, la crearea unor piese de mobilier şi de uz casnic cu o ornamentică aparte.

În arhitectura zonei întâlnim planuri diferite, de la cel cu o singură cameră şi cămară, la cel pe două nivele, care rămân reprezentative pentru zona Ialomiţei Superioare. În centrul comunei se păstrează un grup de locuinţe cu două nivele ce conferă o notă distinctă peisajului arhitectural local (cum este cazul Casei Georgescu). Şi aici, tehnica decorării caselor cu elemente traforate predomină, în special la casele de sfârşit de sec. XIX şi început de sec. XX.

În arta populară, Moroenii excelează în producţia de covoare cu motivele rotite pe negru, România, roata, etc, nu doar pentru folosinţa localnicilor, ci mai ales pentru schimb, în special cu Muscel, Braşov şi zonele de şes ale judeţului Dâmboviţa.

De o factură aparte, prin compoziţia decorativă şi formă, sunt câteva lăzi de zestre cu motive predominant geometrice şi tiparele de caş (păpuşare), legate de păstorit şi datinile colectivităţii.