Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
Noutăți
The Jazz Cave Festival. Beginnings 03.10.2020
Evenimentul se va desfășura pe data de 03.10.2020 între orele 12:00 și 17:00 la Peștera Ialomiței.
Sub bolte și oglinzi metamorfice, intrarea în Peștera Ialomiței va găzdui prima ediție a unui eveniment dedicat jazzului in amplitudinea formelor sale. Spațiul legendar în care se retrăgeau pustincii invită la reflecție și contemplație. Despre ce este natural și uman în contraste de lumini, străluciri și umbre. Un loc în care sonoritățile de pian, saxofon, voce, chitară bas, efecte electronice și percuție vor căpăta sensuri noi și volumetrii aparte.
Line-up
12:00 Ana Maria Galea & New Landscapes
14:00 AC Leonte & Alexandru Arcuș
16:00 OVI feat. Sorin Zlat Band
Veți asculta stiluri foarte diferite de jazz, de la standarde la compoziții proprii, piese cu influențe blues, etno și electro. Aproximativ 8 ore de jazz cu unele dintre cele mai bune formații ale scenei autohtone. Intrarea va fi liberă, doar prin rezervare la adresa rezervari.ucimr@gmail.com .
Locurile sunt limitate pentru maximum 50 de persoane. Distanțați, dar ieșim la lumină împreună!
După buna tradiție, iată că reușim să redăm publicului un nou spațiu neconvențional care se transformă într-o scenă de concert. Acest lucru nu ar fi fost posibil fără susținerea partenerilor. Un eveniment organizat de Uniunea de Creație Interpretativă a Muzicienilor din România în sprijinul relansării vieții culturale.
Parteneri culturali: Complexul Național Muzeal „Curtea Domnească” – Muzee Dâmbovițene, programul „OTA” al UCIMR, proiectul Arts District și Rental Audio Video System
Parteneri media: EnjoyTV Romania, Radio Romania Cultural, Radio România Muzical, Cronica Română, Zile și Nopți, Agenția de carte, Șapte Seri, Munteanu Recomandă, România Pozitivă
TURISM
Valea superioară a Ialomiţei este o componentă naturală reprezentativă a Masivului Bucegi, astfel că trăsăturile geoturistice de bază ale masivului sunt, practic şi ale Văii Ialomiţei. Masivul Bucegi, unitate distinctă în cadrul lanţului Carpatic românesc (se află în pătrarul sud-estic al ţării). Este unitatea montană de referinţă a grupei omonime a Carpaţilor Meridionali – supranumiţi şi Alpii Transilvaniei – fiind poziţionată la extremitatea estică a acesteia, spre Valea Prahovei, la limita cu unităţile aparţinătoare Carpaţilor Orientali. Masivul Bucegi – care mai cuprinde Munţii Leaota, Munţii Piatra Craiului şi Culoarul Rucăr-Bran – este un unicat prin fizionomie şi morfologie. Are aspectul unui romb, cu axa orientată spre nord-sud şi cu marginile estice şi vestice mai ridicate, reprezentate de cunoscutele abrupturi dinspre Valea Prahovei şi zona Branului.
RESURSELE ŞI FACTORII NATURALI
Aşezare pitorească pe Valea Ialomiţei, situată în extremitatea nordică a judeţului Dâmboviţa, comuna Moroeni se întinde pe o suprafaţă de peste 28,7 kmp: este cea mai mare comună dâmboviţeană, ca întindere, aici fiind inclusă şi suprafaţa Parcului Natural Bucegi aferentă judeţului. Localitatea, străbătută de râul Ialomiţa şi pâraiele Ialomicioara şi Ruşeţu, se învecinează la nord cu judeţul Braşov, la est cu judeţul Prahova şi la vest cu judeţul Argeş.
INDUSTRIE
La sfârşitul sec. XIX şi începutul sec. XX, fiind lipsite de pământ şi de animale, 378 familii, din cele 497 existente (85%), lucrau în industria textilă, cei mai mulţi locuitori având mici ateliere la domiciliu: 60% din aceştia lucrau cu fonduri împrumutate de la băncile locale, înfiinţate la începutul secolului XX.
ÎNDELETNICIRI – TRADIŢII
Situată în zona premontană, comuna Moroeni, are o economie de tradiţie, bazată pe creşterea vitelor de tot felul, păstorit (existau suhaturi întinse, turme de oi, cirezi de boi şi vaci pe munţii Blana, Cocora, Dichiu, Deleanu, Lăptici, Ogoarele, Surla), prelucrarea lemnului din întinsele suprafeţe împădurite.
ÎNVĂŢĂMÂNT – SĂNĂTATE – CULTURĂ – CULTE
Învăţământul, în comuna Moroeni, datează din anul 1839 când a fost înfiinţată prima şcoală. Cu toate acestea, cursurile se desfăşurau în Casa de Sfat deoarece şcoala nu era încă clădită. La vremea aceea, învăţător era Ion Georgescu.
DEMOGRAFIA
Din punct de vedere demografic, comuna Moroeni a cunoscut o evoluţie semnificativă de-a lungul timpului, astfel, în anul 1810 se înregistrau 70 locuitori, cu 21 case (sat mic), cu 35 bărbaţi şi 35 femei, în 1835 erau 61 gospodării, iar în 1838 aici trăiau 140 familii cu 585 locuitori, din care 25 muncitori cu sapa.
SATELE COMPONENTE – APARATUL ADMINISTRATIV
La sfârşitul sec. XIX, comuna Moroeni era formată din cătunele: Moroeni, Lunca şi Muscelul, împreună cu care avea 1.132 locuitori ce se îndeletniceau cu creşterea vitelor, pomicultura şi ţesături de lână; ei dispuneau de suhaturi întinse pentru creşterea animalelor în munţii din apropiere. La 1912, comuna Moroeni cu satele Lunca şi Muscelul era populată de 2.022 locuitori.
Astăzi, comuna este formată din satele: Moroeni (sat moşnenesc) – reşedinţa comunei, Dobreşti (situat la 18 km de centrul administrativ al comunei), Glod, Lunca, Muscel, Pucheni. Satul Moroeni este atestat documentar la 11 noiembrie 1785, Muscel la 1574, Glod (numele provine de la noroi, glod) la 1569, în timp ce satele Dobreşti, Lunca şi Pucheni sunt aşezări mai noi, datate la sfârşitul secolului XIX[1].
GÂLMA este un sat desfiinţat, înglobat în satul MOROENI, despre a cărui istorie am făcut vorbire în capitolul anterior. Fosta localitate şi-a luat numele de la muntele Gâlma Ialomiţei, situat în apropiere. Astăzi, numele Gâlma este asociat cu Tabăra şcolară Căprioara, căreia i se mai spune şi Gâlma, precum şi cu Centrul de perfecţionare Gâlma al Consiliului Judeţean Dâmboviţa, construit recent în apropiere de complexul şcolar amintit.
DOBREŞTI: informaţiile referitoare la vechimea satului sunt sărace; el nu este amintit în catagrafia din 1810, nici în harta rusă din 1835 şi nici în Dicţionarul Geografic al României. Satul a devenit cunoscut prin hidrocentrala de la Dobreşti, construită în 1924–1928 de 4.000 de muncitori ai societăţii Ialomiţa, prima mare hidrocentrală din România. Hidrocentrala de la Moroeni a intrat în funcţiune în 1953, fiind una din primele unităţi producătoare de energie electrică din cadrul planului de electrificare racordate la sistemul energetic naţional. La Lespezi, pe teritoriul comunei Moroeni, există o mare carieră de piatră, de unde se extrage piatra de calcar pentru Fabrica de ciment Fieni, fondată în anul 1914 şi care în prezent aparţine grupului HeidelbergCement România. La 1975, satul avea 28 gospodării.
GLOD şi-a luat numele de la un topic întâlnit de timpuriu în documente; la 07 octombrie 1569 este amintită Obârşia Glodului, aflată în apropiere de matca Puturoasei.
LUNCA este un sat mai nou, care nu este amintit în lucrările consultate, inclusiv Dicţionarul Geografic al României, unde se spune doar că este cătun al comunei Moroeni. În
1975, satul avea 390 gospodării. La inceputul sec. XX, aici funcţiona o şcoală cu trei posturi de învăţător şi un local nou.
MUSCEL: pe malul drept al pârâului Ruşeţu, pe locul vechii biserici de lemn, se afla un cimitir medieval, necercetat încă. La 10 septembrie 1574, în documente este menţionată prezenţa satului Muscel, aşezare sătească, cea mai nordică de pe valea Ialomiţei. Având un număr mic de locuitori, aceştia s-au ocupat cu păstoritul, mai puţin cu pomicultura şi cu prelucrarea lemnului. Aici se întâlnesc locuri întinse de fân, cumpărate de moşnenii din Pietroşiţa, situaţie întâlnită către mijlocul secolului XVII-lea. În Hrisovul lui Leaotă[2], tradus de preotul Alex. A. Popescu din Runcu (Dâmboviţa) se pomeneşte de Muscelul Mare: … Şi iar a cumpărat Leaotă şi fraţii săi moşie la Muscelul mare dela Pătru din Bezdead…
La 1835, satul Muscel este înregistrat în harta rusă. La sfârşitul sec. XIX era cătun al comunei, populaţia fiind de 1.835 locuitori în 20 gospodării (sat mic).
PUCHENI este greu de datat cu precizie, datorită faptului că sunt două aşezări ce poartă această denumire în judeţul Dâmboviţa; din documente rezultă că Pucheni din comuna Moroeni este mai nou (în harta din 1835 este trecut un singur sat cu numele Pucheni).
În perioada interbelică funcţionau, aici, 2 societăţi forestiere: Ialomiţa, care avea în perioada 1924–1928 peste 4.000 de muncitori şi Industria fagului. La 1975, satul avea 148 gospodării (era un sat mic).
După Revoluţia din ‘89, din punct de vedere administrativ, comuna Moroeni a fost condusă de primarul Constantin Iordan. Acesta a fost desemnat, la conducerea executivă a Primăriei Moroeni, încă din martie 1990, pentru ca, din anul 1992, o dată cu organizarea primelor alegeri locale libere din România, să fie ales primar de către alegătorii moroeneni, la fiecare scrutin electoral, până astăzi. Practic, primarul Iordan Constantin, se află la al 5-lea mandate integral, exceptând perioada interimară ‘90-’92. La scrutinul din iunie 2008, acesta a candidat şi a fost reales primar, ca reprezentant al Partidului Democrat-Liberal. Viceprimar a fost desemnat un reprezentant al Partidului Umanist Român, Buzea Marin. Consilierii locali, în număr de 15, aleşi să reprezinte mini-parlamentul comunei Moroeni, în mandatul 2008-2012, sunt: Andreoiu Dumitru, Anghelescu Toma Romel, Bănescu Florin, Ciorobea Ion, Cobianu Avram, Cobianu Petre, Ivan Petre, Leotescu Florian, Leotescu Ilie Emilian, Leotescu Vasile, Marcu Constantin, Moiceanu Gheorghe, Moraru Mihail Laurenţiu, Olic Vasile, Zamfir Ion. Aparatul propriu, format din 10 angajaţi, este condus de Gheorghe Claudiu George, secretarul comunei Moroeni.
SCURT ISTORIC
Localitatea Moroeni este situată în extremitatea nordică a judeţului Dâmboviţa şi are în administraţie o suprafaţă de 28.739 ha – fiind cea mai mare comună dâmboviţeană, ca întindere – în care este inclusă şi suprafaţa Parcului Natural Bucegi aferentă judeţului. Comuna se învecinează la nord cu judeţul Braşov, la est cu judeţul Prahova şi la vest cu judeţul Argeş. Localitatea Moroeni dispune de un relief muntos, străbătut de râul Ialomiţa şi de pâraiele Ialomicioara şi Ruşeţu.